Cancerul la san este cel mai frecvent cancer diagnosticat si principala cauza a decesului prin cancer in randul femeilor din intreaga lume, cu aproximativ 1,7 milioane de cazuri si 521,900 de decese in 2012.
Numai cancerul la san reprezinta 25% din totalul cazurilor de cancer si 15% din totalul deceselor prin cancer. Incidenta sa ridicata a dus la cercetarea noilor tehnici de imagistica diagnostica pentru diagnosticul precoce si la imbunatatirea ratei mortalitatii pacientului. Ophir si colab au ridicat conceptul de elastografie cu ultrasunete in 1991.
In 1997, a fost publicat primul studiu clinic care arata potentialul elastografiei in detectarea si caracterizarea leziunilor mamare. Primul echipament de diagnostic practic a fost lansat in 2003. Elastografia cu ultrasunete mamara este o tehnica imagistica sonografica emergenta care ofera informatii despre leziunile mamare, pe langa mamografie.
Elastografia cu ultrasunete ofera o evaluare non-invaziva a „rigiditatii” unei leziuni. Creste specificitatea ecografiei conventionale in modul B prin caracterizarea mai precisa a leziunilor mamare.
3 studii recente arata ca elastografia ultrasonografica (USE) ofera o precizie diagnostica mai ridicata in comparatie cu ultrasonografia conventionala in modul B in timpul diagnosticarii cancerului de san, care in cele din urma ajuta la reducerea rezultatelor fals-pozitive (adica, specificitate crescuta) si, prin urmare, este utila in evitarea biopsiei mamare.
Elastografia cu ultrasunete are o sensibilitate de 86,5%, specificitate de 89,8% si precizie de diagnosticare de 88,3% in diferentierea maselor solide maligne solide. Stavros si colab. au raportat 98% sensibilitate, 68% specificitate si 99% valoare predictiva negativa folosind un model de clasificare bazat pe criterii care includ forma leziunii, orientarea, marja, echogenicitatea si transmisia acustica.
Un studiu recent care a fost realizat de Amany si colaboratorii a diferentiat leziunile benigne si maligne ale sanului folosind diferite modalitati imagistice.
Rezultatele studiului lor au aratat ca ecografia combinata in mod B si elastografia au avut sensibilitate de 83,3%, specificitate 88,1%, 92,5% VNV, 75% PPV si precizie de diagnostic de 86,7%, care este mai mare decat pentru ecografia conventionala. Un alt studiu realizat de Tsai WC et al 7 a descoperit o sensibilitate de 84% si o specificitate de 98%.
Bazele elastografiei cu ultrasunete
Proprietatea unei substante de a fi deformata atunci cand este supusa unei forte externe si de a-si relua forma sau dimensiunea initiala atunci cand forta este indepartata se numeste elasticitate.
Conform modulului elastic specific, se asteapta ca diferite tesuturi sa raspunda diferit. Este invers proportional cu rigiditatea materialului si timpul necesar pentru a reveni la starea sa naturala.
In general, tesutul fibros revine la starea initiala mai lent decat tesutul adipos sau muscular; prin urmare, tesutul adipos se deformeaza mai usor. Leziunile maligne tind sa fie mai dure decat leziunile benigne si aceasta este caracteristica generala care diferentiaza leziunile mamare. Cele mai importante doua caracteristici in imagistica cu ultrasunete in timp real sunt dimensiunea si rigiditatea leziunii.
- Marimea nodulului: leziunile dure cu elasticitate scazuta apar mai mari la elastografie Cluj decat la ecografia in mod B, datorita unui raspuns desmoplastic al tumorilor. Aceasta variatie este articulata prin calcularea diferentei de dimensiune a leziunii intre imagistica cu ultrasunete elastografica si modul B. Malignitatea este considerata atunci cand raportul depaseste ≥1.
- Rigiditatea nodulului: au fost propuse diferite criterii de rigiditate a nodulilor care compara amploarea si distributia tesutului anormal. Leziunile maligne tind sa fie mai dure decat leziunile benigne.
Aplicatii clinice
Cresterea increderii diagnostice
Rezultatele elastografice cu ultrasunete pozitive sau negative influenteaza descoperirile cu ultrasunete in modul B si clasificarea BI-RADS a leziunilor mamare. Acest lucru duce la cresterea nivelului de incredere diagnostica in distingerea leziunilor de benigne si maligne, ceea ce duce la un diagnostic precoce si precis.
Aceste rezultate ajuta de asemenea, la caracterizarea unor mase mici incidentale vazute pe ecografia mamara, detectarea ganglionilor limfatici axilari malali si a unor mase subtile observate in timpul ecografiei vizate in urma RMN-ului.
Reducerea urmaririi inutile pe termen scurt
O leziune bine definita, in forma ovala, circumscrisa, cu margini netede, a fost caracterizata ca leziune din categoria 3 BI-RADS, care este tipica pentru fibroadenome.
Aceste leziuni au mai putin de 2% sanse de malignitate si este recomandata urmarirea pe intervale scurte de pana la doi ani. In cazul in care aceste leziuni sunt moi la elastografie cu ultrasunete, atunci pot fi etichetate drept BI-RADS categoria 2 (leziuni benigne), reducand urmaririle inutile.
Urmarirea pe termen scurt a biopsiei
Leziunile de san maligne bine circumscrise pot fi interpretate gresit la ecografia in modul B si, prin urmare, clasificate gresit ca leziuni din categoria 3 BI-RADS, ceea ce duce la un diagnostic intarziat.
Elastografia cu ultrasunete ajuta la diferentierea acestor leziuni prin elasticitate dura, reprezentand leziune maligna si modernizarea BI-RADS la categoria 4, ceea ce duce la corelatia histopatologica a leziunii. Identificarea imbunatatita a portiunii mai suspecte a unei leziuni ajuta la directionarea unei biopsii ghidate prin ultrasunete.
Schimbarea deciziei biopsiei pentru urmarirea pe termen scurt
Leziunile cu suspiciune scazuta de malignitate BI-RADS categoria 4a pot fi transformate in categoria BI-RADS 3 in functie de elasticitatea leziunii la elastografie cu ultrasunete.
Radiologii pot aplica diferite strategii de management. O abordare agresiva cu biopsie poate fi utilizata pentru specificitate mai mare sau o abordare conservatoare cu urmarire pe intervale scurte poate fi utilizata pentru a reduce rezultatele fals-negative.
